Rezistenta de Contact

Introducerea in circuitul electric a unui contact, provoaca intotdeauna aparitia in acest circuit a unei rezistente suplimentare.

Rezistenta de contact poate fi pusa in evidenta experimental, ca in fig.1. Daca se masoara caderea de tensiune U pe o portiune a unui conductor de lungime l, parcurs de curentul I, atunci rezistenta acelei portiuni de conductor este :

R=U⁄I;

Prin taierea conductorului , provocand o discontinuitate in reteaua sa cristalina, si atingerea frontala a celor doua capete, pe aceiasi lungime l se va masura caderea de tensiune mai mare decat U^∗, curentul fiind acelasi. Ca urmare rezistenta segmentului de conductor care contine contactul va fi :

R^∗=U^∗⁄I=R+R_c

Rezistenta suplimentara R_c pusa in evidenta astfel este rezistenta de contact. Cercetarile teoretice si experimentale arata ca rezistenta de contact R_c are doua componente, care pot fi considerate, in prima aproximatie, independente una de alta:

R_c=R_s+R_p

Componenta R_s poarta denumirea de rezistenta de strictiune. Ea se datoreste trecerii strangulate a liniilor de curent prin zona de contact fig.2. Ca urmare, trecerea curentului prin aceste microsuprafete conduce si la o marire a densitatii de curent si a caderilor de tensiune.

Componenta R_p poarta numele de rezistenta peliculara. Ea se datoreste existentei pe suprafetele de contact a unor pelicule semiconductoare, care opun rezistena in calea trecerii curentului.