editor thumb

STATIA DE RADIO PE UNDE MEDII DE LA BOLDUR

autor:Infoelectronica copy:Infoelectronica sursa:interna contact:infoelectronica@gmail.com

pentru a vota trebuie sa fi autentificat! daca nu ai cont:  inregistrare

acest articol a fost votat de: 0 utilizatori

"Alo, Alo, aici radio Bucuresti" cu acest anunt a incepute, oficial, acum 88 de ani sa emita postul national de radio din Romania. De atunci au fost multe ore de emisie si ... multe programe. Statiile de radio au aparut si ele in diverse puncte ale tarii pentru acoperirea suprafetei acesteia, statia pe unde lungi de la Bod si multe altele pe unde medii si ultrascurte. Articolul prezinta o statie de radio pe unde medii, de putere, cea de la Boldur.  

La vremea respectiva statia utiliza emitatoare ce aveau in etajul de alimentare, modulator, prefinal si final, tuburi ca dispozitive active de putere. Tuburile au fost singurele dispozitive active ce puteau furniza puteri ridicate ... la acea vreme. 

Amplasata in judetul Timis, intre municipiul Lugoj si orasul Buzias, la Boldur, statia se intinde pe o suprafata de 25 hectare. Boldur este si denumirea statiei (Fig.1, Fig.2, Fig.3, Fig.4).

                                      Fig.1

                                       Fig.2

                                     Fig.3

   

                                     Fig.4

Montarea emitatorului, in cadrul statiei, a inceput in septembrie 1969 iar dezasamblarea lui a avut loc peste, aproape, 40 de ani ...

La montarea emitatorului, producatorul acestuia, firma Tesla din Cehia (fosta Cehoslovacie) a venit cu scule si specialisti ... de fapt tot ei au acordat toate statiile Cehesti din Romania.

Iacob Claudiu, un vechi colaborator si fost sef al statiei Boldur, este persoana ce a ajutat cel mai mult la realizarea acestui articol. In cei 43 de ani de activitate la statie a participat atat la montarea cat si demontarea emitatorului de radio. Emitatorul a fost inlocuit cu unul mai performant, care si etajul final il are tranzistorizat. 

Prima emisie de test a fost in Octombrie 1969. A fost gandit sa transmita in regiunea Banat - Crisana. Avand insa putere, acoperea o arie mult mai mare. Antena permitand directivitate ... transmitea si spre tarile Benelux.

Partile principale ale statiei, prezentate in sensul circulatie semnalului, ar fi :

I. radioreleul; II. emitatoarele; III. sumatorul; IV. fiderul cu casile fider; V. antena de emisie.

Vom mai lua in discutie electroalimentarea si pamantarea.

 

I.

Semnalul audio ce urma transmis era extras din radioreleul RR400. Radioreleul a fost unul de mica capacitate care lucra pe 400 MHz si receptiona semnalul de la statia "Urseni", din Timisoara. Primul radioreleu era elvetian (HK), pe tuburi, care lucra tot pe 400 MHz si utiliza o antena Yagi cu 15 elemente. A urmat un radioreleu Telefunken, tot pe tuburi, ce lucra cu antena parabolica de 3 metri ... iar la urma RR400 amintit la inceput. Informatia, adica "semnalul" ce urma transmis, venea de la Bucuresti, pe liniile de radioreleu. Urseni este si capatul unei magistrale de radioreleu, Bucuresti - Timisoara.

 

II.

Emitatoarele erau SRV 200, marca Tesla. Au fost doua emitatoare a caror putere se insuma. Fiecare avand 200 kW, puterea totala de emisie, era 400 kW. Puterea reflectata aproximativ 10 W. Cu aceasta putere emitatoarele reuseau sa transmita in toata Europa. Au fost confirmari de receptie si din Suedia. Putea lucra intre 550 kHz si 1450 kHz. Tesla producea emitatoare si la cererea clientului. 

Din momentul pornirii emitatorului si pana la intrarea sa in emisie era nevoie de 15 minute. In regim fortat putea porni si in 20 de secunde. Valoarea tensiunii de intrare in emitator, care se modula si transmitea spre ascultator... , avea valoarea de 1.6 V la 600 Ohmi. Zgomotul emitatorului era de -60 , -65 dB, mergea foarte bine ... A fost o valoare invidiata de alte statii. Distorsiunile erau maxim 1.2 %. O valoare iarasi de invidiat. Maxim acceptat a fost 2 %, . Oscilatorul functiona cu o precizie de +/- 1 Hz, era admis +/- 10 Hz. Statea bine si cu armonicile. Avea trei filtre. Atenua in special armonica a treia si a cincea. Si acestea mai consumau ceva energie ...

Emitatoarele se pot vedea in imaginile din figurile 5, 6, 7 si 8. Schita de mana (Fig.9) este si ea sugestiva.

                                     Fig.5

                                     Fig.6

 

                                     Fig.7

                                     Fig.8 

 regland finalii ...

 

                                     Fig.9

                  (clik pe imagine pentru marire)

Sunt doua emitatoare identice asezate unul in continuarea celuilalt.

Dulapurile, stanga spre dreapta :

1. Automatica si alimentare (primul dulap, prima use);

2. Excitatorul (al doilea dulap, a doua usa);

3. Prefinalul (al treilea dulap, a treia usa);

4. Finalul (al patrulea dulap, usa patru si cinci);

5. Modulatorul (al cincelea dulap; a sasea usa);

6. Usi false (al saselea dulap);

7 Automatica puntii de insumare (al saptelea dulap, a saptea usa);

8. Usi false (al optelea dulap).

In continuarea acestor dulapuri incepe al doilea emitator, dulapurile se repeta.

In spatele emitatorului avem rezistenta de sarcina, ventilatorii si puntea de insumare (punctul III).

 

1. Prima usa (vezi Fig.5 si Fig.9), pe care scrie TESLA, este automatica si partea de alimentare ... butoanele de "pornit - oprit" etc. In acest dulap se afla si redresorul ... intra o tensiune de 380 V si suporta un curent de 1000 A. Erau 12 tiratroni legati in punte hexafazata ... puteau duce 40 A dar protectia lucra la 20 A. Au fost doua redresoare in paralel. Ventilatoarele faceau fata cu greu. Transformatorii de jos (Fig.10), jumatate erau la filament si jumatate la grila tiratronului. Sita din stanga proteja un intrerupator de 1000 A care cupla sau decupla redresoarele. Motorul, de jos, schimba faza la tiratroni. Tiratroanele sunt pentru 12 kV si duceau 20 A fiecare lampa.

                                     Fig.10

In spatele blocului redresor era transformatorul anodic. Avea aproximatit 6 tone ... 380 V in primar si 9 kV in secundar, la iesire. Uleiul de racire avea o masa de 1,5 tone. Era si o celula de filtraj, transormatori de modulatie si 3 dulapuri de condensatori (36 uF la 25 kV fiecare, erau in ulei).

La pornire se cupla tensiunea pe tiratroni (dura intre 10 si 15 minute pentru vaporizarea mercurului din tiratron) apoi ventilatorii apoi filamentele (care aveau 15 secunde) iar la final tensiunea anodica, care mergea de la 0 la 12 kV. Fiind tiratroni se putea ridica tensiunea anodica in modul acesta. Nu toate emitatoarele aveau acest avantaj ... dat de tiratroni.

2. Excitatorul avea o putere de 50 W ... doua tuburi GU50 (Fig.11).

                                        Fig.11

Dulapul excitator (Fig.12) al fiecarui emitator, era prevazut cu doua oscilatoare locate. Unul de rezerva dar mereu pregatit pentru a putea inlocui pe celalalt (prima rama de jos echipata). Acestea se afla in primul respectiv al doilea modul, de jos, din dulapul excitator. La vremea respectiva incinta in care se gasea oscilatorul era termostatata, adica avea o temperaura constanta. Aceasta pentru a se putea pastra, cum am amintit mai sus, o precizie de +/- 1 Hz la frecventa de 756 kHz. Era utilizat un singur oscilator ... pentru ambele emitatoare. Motivul este usor de inteles.  

                                    Fig.12

3. Prefinalii de la radiofrecventa erau RD15VL, racite cu aer la electrozi si cu apa la anoda (Fig.13, Fig.14). 

Din butoanele de pe figura 14, de jos, (cele trei negre din stanga) se reglau, primul buton, excitatia la RE400, al doilea buton, acordul bobinei pi, intre RE400 si RD15VL , al treilea duton, acordul intre RD15VL si RD70VL finalul de radio.. 

                                   Fig.13 (a)

                                    Fig.13 (b)

                                     Fig.14

4. Tuburile finale, RD70VL, au fost trei bucati la partea de radiofrecventa (Fig.15, Fig.16), tot RD70VL a avut si modulatorul. Racirea se facea cu aer si apa. Anoda de la final statea in apa distilata, am putea spune ca fierbea, iar sus pe coliere sunt niste tuburi gri care sufla aerul pe acestea, colierele de la filament si grila. Aburii care se faceau de la anoda ce statea in apa, ajungeau in podul cladirii printr-o teava, unde se condensau.

                                     Fig.15                        

                                    Fig.16

                                    Fig.17

Filtru intre etajul de putere si fider.

5. Modulatorul (Fig.18) era in contratimp ... avea inaintea prefinalilor 2 x EL34 (50 W), prefinali 2 x RD200VL (200 W, fiecare, racire naturala), 2 x ZD3XH  (3 kW fiecare, racite cu aer) iar finalii au fost 2 x RD70VL (70 kW, fiecare) racirea se facea cu apa si aer. Era nevoie de acesti finali deoarece la modulatie in amplitudine puterea modulatorului este 2/3 din puterea finalului, fiind suficienta deoarece se mai facea si o premodulare la prefinalul etajului de radiofrecventa (RD15VL).

 

                                    Fig.18

6. Usile false (fig.7, Fig.9)

7. Intre cele doua emitatoare este puntea de insumare cu automatica aferenta (Fig.6, unde se vede ceasul). Fiind doua emitatoare ce puteau lucra simultan, debitand pe aceeasi sarcina, era necesara si o punte de insumare. Avand o antena cu doi piloni ce nu lucrau intotdeauna simetric se impunea si un sistem de comutare. In stanga (fata de ceas) se afla automatica puntii de insumare iar in dreapta sistemul de antene. In stnga si in dreapta ceasului se vad instrumente care arata "ce intra ... ce iasa". Automatica puntii de insumare permite functionarea cate unui emitator sau a ambelor, insumate.

Daca unul din emitatoare intra in avarie (nu mai functiona in parametrii) sau "cadea" se comuta automat pe emitatorul functional, decupland pe cel cu probleme. Scurtul timp cat dura comutarea, emitatorul bun , debita o parte din putere pe antena iar alta pe sarcina artificiala.

Sarcina artificiala a emitatorului avea 200 kW. Era alcatuita din patru rezistente bobinate de 600 Ohmi, legate in paralel. Racirea era cu apa, la un debit de 70 l/minut (usa laterala dreapta). Acolo era debitmetrul cu schimbatorul de caldura. Prin metoda calorimetrica se vedea puterea emitatorului mult mai exact. Trecerea de pe antena reala pe sarcina de emisie se facea manual.

Functionarea emitatoarelor era supravegheata de la un putitru de control (Fig.19). Vedeti butonul marcat cu rosu in jurul lui (dreapta jos) ? este ON-OFF ... restul detalii.

  

                               Fig.19

 

III.

Sumatorul era o punte clasica, trei filtre pi si o rezistenta de balast ... rezistente multe, de 500 W legate in paralel (sa aiba 150 Ohmi). Daca era dezacordat disipa si pe aceasta. Sumatorul se afla in sala de emisie, in cadrul emitatorului (intre cele doua emitatoare, dulapul cu ceasul). 

 

IV.

Fiderul si stalpii de sustinere se pot vedea in pozele si desenul de mai jos (Fig20, Fig.21, Fig.22). Fiderul principal avea o lungime de 144 m, de la emitator pana la casa fider 1 ... intre cele doua antene era tot 144 m.

                                     Fig.20

                                    Fig.21

                                      Fig.22

Fiderul era un cablu a carui sectiune depasea 12 mm, fixat pe niste izolatori. Acesti izolatori se aflau pe cate un cadru metalic sudat de stalpul de sustinere. In forma de patrat, cadrul, avea pe mijlocul fiecarei laturi fixate alte doua cable (deci 8 pe fiecare cadru ...) care mergeau de la stalp la stalp ... ca si firele din mijloc. In aceasta forma era realizat (simulat) un "cablu coaxial", prin care putea sa treaca un curent de 52 A. Firele (in numar de patru) fixate de izolatori si care treceau prin mijlocul cadrului reprezentau firul central (al coaxialului) iar cele 8 fire fixate de cadre, ecranul.

Tensiunea de radiofrecventa care mergea spre antena de emisie, prin fider, era de apoximativ 4.5 kV la frecventa de 756 kHz ... impedanta 150 Ohmi. Curentul prin fider , cum am amintit, avea 52 de A. Un curent mare pentru o astfel de tensiune la o asa frecventa.

In schita din Fig.22 se poate vedea ca nu avem o singura casa fider, sunt trei, casa fider 1, (A), casa fider 2, (B) si casa fider 3 (care se vede in Fig.21) ... EM este emitatorul. In casa fider erau bobine si condensatori care schimbau faza intre piloni, de la 0 la 15 grade, pentru a trece pe diagrama cardeoida ... pentru acoperirea intregii Europe cu radio Romania. Manevra se facea manual dintr-un comutator cu mai multe contacte ... care avea cutitul cat palma iar bratul era pana la cot.  

 

V.

Antena reprezinta, dupa parerea noastra, frontiera dintre electronica (aplicata) si fizica (aplicata). Undele electromagnetice sunt un subiect in care ai mereu senzatia ca ceva iti scapa …

Antena (in cazul nostru de emisie), dupa ce i s-a aplicat o tensiune variabila de ordinul kilovoltilor cu o frecventa de 756 kHz (lungime de unda 396.8253... m) prin ea trecand astfel un curent de 52 A , incepe sa emita in jurul pilonilor (ei reprezentand antea ...) unde electromagnetice, presupunand ca ambele sunt active. Intensitatea campului electromagneti creat este asa de intens incat la o distanta de cativa metri de piloni se poate aprinde fara probleme un bec cu neon. Poate se intreaba cineva ce se intampla daca atinge antena in timp ce emite … recititi atent prima fraza. 

Antena este formata din cei doi piloni metalici, cum spuneam mai sus, piloni ce nu sunt cu nimic deosebiti. Trebuie sa aiba o buna conductibilitate electrica si rigidizare mecanica. Lungimea antenei este data de frecventa de emisie adica lungimea de unda. Atunci cand pilonii sunt alimentati simfazic antena nu este directiva. Daca este alimentat numai un pilon iar celalalt joaca rol de reflector pasiv atunci antena devine directiva.

Inaltimea unui pilon , sunt doi identici, este de 213 m ( ... nu chiar la milimetru). Distanta dintre piloni 144 m. Tot 144 m este si distanta dintre emitator si casa fide 1. Teava care "iasa" din antena (Fig.23, vezi partea de sus a antenei) a ajuns la lungimea de 6 metri taind putin cate putin din aceasta pana s-a adus impedanta la "fix" ... adica sa facut adaptarea. Fiecare pilon se sprijina pe cate un izolatori ceramici, apasand cu 180 de tone. La aceasta forta mai contribuie si ancorele de rigidizare. Numai pilonul are o masa de 80 tone. Pilonii sunt realizati din subansamble.

Protectia la descarcari electrice era realizata prin eclatori, pozitionati la baza pilonului. Si izolatorii de pe ancore, aveau niste eclatoare mici inauntru. Se deschidea arcul in momentul aparitiei unei tensiuni mai mari decat cea de lucru, moment in care se declansa si protectia reflectometrica. 

La desecarcari electrice intra in functiune protectia reflectometrica care bloca tiratronii pe durata problemelor la piloni si la casele fider (sau pe fider). Pilonii stand pe izolatori, deci neavand o legatura galvanica cu solul, nici "potentialul solului" nu urca in varful pilonului. Din acest motiv pilonii nu devenea un paratrasnet, ei ne atragandin mod direct descarcarea electrica. Descarcari electrice au fost si in ancorele de sustinere a pilonilor. Rar, dar cand au fost trasnete in echipamente au trebuit schimbati multi condensatori ...

                                     Fig.23

Deviatia pilonilor era de 17 grade fata de N-S, pentru cardioida pe Europa.

Antenele statiilor de radio din Romania, in anii respectivi (1965), se faceau la Ploiesti.

 

Electroalimentarea.

Alimentarea cu energie electrica a statiei de la Boldur este din Lugoj, pe doua linii de 20 kV, independente. Liniile, de 110 kV, vin pe doua directii diferite, una din Buzias iar alta din Otelu Rosu. Asa a fost alimentat Lugojul ... pe doua linii de 110 kV.

Fiecare emitator avea transformatorul lui de la 20 kV la 380 V. Statia nu avea grup electrogen, probabil se considera ca cele doua retele asigurau securitatea alimentarii. In statie erau mai multe celule, adica : 2 de intrare; 2 de iesire spre transformatori (20kV/380V la 630 kVA); 1 punct de insumare a celor doua linii de 20 kV, care permitea sa mearga separat sau insumat.

Pamantarea.

La asemenea puteri (mari) de radiofrecventa cu astfel de antene, sunt necesare pamantari deosebit de bune. In zona solul este perfect pentru o pamantare de calitate (sub 4 Ohm) ... rezistenta deosebit de mica. Pamantarile sunt in jurul fiecarei antene (pilon), pe o raza de 200 m si radial spre pilon (din 10 in 10 metri).

 

Comentarii:

user-comment-thumb
Old rules...Good rules...NIKOLA TESLA rules...:)
comentat de: Achimoto, 24-03-2016
user-comment-thumb
Wow, se auzea in intreaga Europa ? Intr-adevar ii nevoie de ceva putere de emisie . Statia mai functioneaza ? N-ar fi rau daca s-ar putea organiza vizite , mai ales pentru studentii la facultatile de profil. Oricum genial articolul , mare like :) redactor : Multumesc. Da, statia mai functioneaza dar cu alt emitator.
comentat de: jazzghost, 24-03-2016
user-comment-thumb
Au fost vremuri frumoase cand meseria de electronist era arta....si toti o faceau cu pasiune. Articolul este foarte interesant.
comentat de: Nora, 23-03-2016
user-comment-thumb
Excelent articolul dar m-ar interesa si cu ce s-a inlocuit acest emitator. Parametrii electrici, performante comparative.
comentat de: scormonel, 12-03-2016
user-comment-thumb
O adevarata opera de arta....poate gasiti informatii si despre instalatia radio de la Filipesti,Bacau....:)
comentat de: YO8SXT, 12-03-2016

Adauga comentariul tau:

comentariile inaccesibile
spacer
spacer